Marti, 3 mai. Bucataria.

 

Continuand seria descoperirilor, Dundi a observat ca nu doar mancarea lui vine din bucatarie, ci si a oamenilor. Asa ca s-a ingramadit cu Silva nu numai de dimineata, cand am pregatit mancarea amandurora, ci si seara, cand a fost pregatita mancarea oamenilor. Silva are macar de ce astepta. Ei ii mai "cade" intotdeauna ceva: o bucatica de cartof fiert, o bucatica de ardei, insa Dundi nu mananca asa ceva. Am incercat sa ii dau o bucatica de cartof fiert si nu a vrut-o. Bine macar ca mananca mancare pentru caini, ca altfel nu stiu de unde i-as fi gasit laturi...
Singurul lucru pe care il mananca din mana pana acum este mancarea pentru caini uscata. Ii pun cate o bobita in palma si e incredibil cat de delicat o ia!
Cand aude ceva isi ciuleste foarte simpatic urechile, dar este foarte evident ca nu vede. Sau doar foarte putin, greu de zis. Incerc sa imi imaginez cum trebuie sa arate lumea lui... Sper din suflet ca ii place la noi si ca ii e mai bine decat pe strada.
Azi am din nou si ceva negativ de comentat. Dundi iar si-a facut "tura de noapte" de la 2 la 5, iar de la 7 si ceva a inceput sa planga langa pat, in dormitor. Am incercat sa il pacalesc, dar nu am reusit sa o lungesc mai mult de ora 8, cand tot a trebuit sa ma ridic din pat si sa merg cu el afara. Macar e si ziua mea mai lunga datorita lui! Si plimbarile dureaza 20-25 de minute (cu Silva 5-10), asa ca mai stau si eu la aer si fac plimbari mai lungi de cand e el la noi.
Inca ma gandesc cum sa il pacalesc sa doarma noaptea. Oare exista somnifere pentru caini? :-)