17.02. Fara Dundi

E tare ciudat sa vin acasa si sa nu ma intampine nimeni. E tare ciudat sa stau la birou si sa nu se inghesuie nimeni intre picioarele mele si picioarele mesei. Si e tare ciudat sa nu am cui sa ii soptesc la ureche Te iubesc.
Dundi a ramas la Pet Hotel. Sunt convinsa ca o sa aiba grija de el acolo, dar mi-ar fi placut mai mult sa il pot lua cu mine... Insa ma asteapta un drum lung cu masina si o perioada nu tocmai usoara. Ar fi fost un chin si pentru el. Plange pe masina, vomita... La destinatie o sa stam cateva zile intr-o casa cu alti caini, unde sigur ar iesi cu certuri pentru ca Dundi reactiaoneaza asa de dificil in prezenta altor caini... Da, stiu ca ar fi fost tare greu, dar am fi fost impreuna... Nici eu nu stiu cum e mai bine. O sa se obisnuiasca acolo, sunt sigura, cred ca cea mai trista si necajita in toata povestea asta sunt eu. Si da, sunt suparata pentru ca Silva are voie sa vina cu noi si Dundi nu... Cica nu gasim cazare cu doi caini, ea nu vomita pe masina, ea nu se cearta cu alti caini...
Dumnezeu stie ce o sa fie dupa calatoria asta, dar eu un lucru stiu sigur. Nu ma mai despart de Dundi niciodata...