Marti, 3 mai. Bucataria.

 

Continuand seria descoperirilor, Dundi a observat ca nu doar mancarea lui vine din bucatarie, ci si a oamenilor. Asa ca s-a ingramadit cu Silva nu numai de dimineata, cand am pregatit mancarea amandurora, ci si seara, cand a fost pregatita mancarea oamenilor. Silva are macar de ce astepta. Ei ii mai "cade" intotdeauna ceva: o bucatica de cartof fiert, o bucatica de ardei, insa Dundi nu mananca asa ceva. Am incercat sa ii dau o bucatica de cartof fiert si nu a vrut-o. Bine macar ca mananca mancare pentru caini, ca altfel nu stiu de unde i-as fi gasit laturi...
Singurul lucru pe care il mananca din mana pana acum este mancarea pentru caini uscata. Ii pun cate o bobita in palma si e incredibil cat de delicat o ia!
Cand aude ceva isi ciuleste foarte simpatic urechile, dar este foarte evident ca nu vede. Sau doar foarte putin, greu de zis. Incerc sa imi imaginez cum trebuie sa arate lumea lui... Sper din suflet ca ii place la noi si ca ii e mai bine decat pe strada.
Azi am din nou si ceva negativ de comentat. Dundi iar si-a facut "tura de noapte" de la 2 la 5, iar de la 7 si ceva a inceput sa planga langa pat, in dormitor. Am incercat sa il pacalesc, dar nu am reusit sa o lungesc mai mult de ora 8, cand tot a trebuit sa ma ridic din pat si sa merg cu el afara. Macar e si ziua mea mai lunga datorita lui! Si plimbarile dureaza 20-25 de minute (cu Silva 5-10), asa ca mai stau si eu la aer si fac plimbari mai lungi de cand e el la noi.
Inca ma gandesc cum sa il pacalesc sa doarma noaptea. Oare exista somnifere pentru caini? :-)

Luni, 2 mai. Ploua.

Azi-noapte Dundi a fost din nou foarte nelinistit. Pe la 1 si-a inceput turele de plimbare prin casa si nu a renuntat pana la 5. La 7 a inceput sa planga, asa ca a trebuit sa iesim afara. Sper sa nu isi faca un obicei din asta, e cam devreme...Deseara o sa mergem special mai tarziu afara, ca sa nu aiba nevoie maine dimineata atat de devreme. Mai ales ca are gherute destul de puternice si tip-tapul de pe parchet este suficient de sonor ca sa te scoale din somn...
Pentru ca a plouat si vremea e inchisa si urata Dundi a dormit toata ziua. Nu credeam ca poate fi chiar atat de lenes! Singurul lucru care ma ingrijoreaza este ca stranuta din nou extrem de mult si ca in continuare are accese de sufocare. Mergem in curand la medic si sa speram ca putem sa facem ceva.
Surpriza zilei de astazi a fost ploaia. De cand Dundi e la noi nu a plouat atat de tare ca astazi. Rapaiala pe geamuri si pe pervaz l-a facut pe Dundi foarte atent. Sedea in fundulet cu urechile ciulite si de cate ori in vreo parte rapaia mai tare, se uita indignat intr-acolo. M-am gandit ca vrea sa auda ploaia mai bine si i-am deschis usa la balcon. Din intamplare tocmai atunci a tunat. Dundi s-a speriat atat de tare incat a fugit imediat in cel mai indepartat colt al dormitorului. Nici macar Silva nu e atat de fricoasa cand ploua! Si ea chiar e tare fricoasa. M-am dus la el in dormitor si l-am tinut in brate pana can au trecut tunetele cele tari, ca sa nu ii mai fie frica. Apoi in continuare a ascultat foarte atent ploaia. Era atat de dragut cum isi misca urechile ca sa auda mai bine!
Dupa ce a trecut ploaia... iar la somn! Dundi si Silva par sa se tolereze tot mai bine reciproc, asa ca din nou si-au impartit aceeasi saltea. Pana acum, daca Dundi o vedea pe Silva pe saltea, pleca de acolo si isi cauta alt loc. Ieri insa a trecut frumos pe langa ea si s-a asezat unde era loc liber pe salteluta.
Pe langa asta Dundi a mai invatat ca mancarea vine din bucatarie. Asa ca ori de cate ori ii este foame, merge si se aseaza pe covorasul de la bucatarie, asteptand sa se prinda cineva si sa ii dea mancare.
In rest... dormim, ne imbratisam, ne iubim :-)

Duminica, 1 Mai. Impreuna.

Asa cum se cade intr-o zi de sarbatoare, si astazi a fost o zi de leneveala. Dundi s-a mutat de pe o salteluta pe alta si de pe un covoras pe altul toata ziulica. Nu l-a deranjat nimeni, nici macar aspiratorul, pe care de data asta a parut sa nu il mai urasca atat de tare.
Noaptea nu a fost chiar asa de cuminte, pentru ca in jur de 2 ilapuca plimbatul prin casa si nu renunta pana pe la 5 dimineata, asa ca e cam problematic cu somnul oamenilor, mai ales ca gherutele lui se aud destul de tare parchet... Trebuie sa rezolvam cumva problema asta pentru ca trebuie sa mai dormim si noi.
In rest, in continuare am numai cuvinte de lauda pentru el, pentru felul in care isi rezolva trebusoarele afara si pentru felul in care deja a invatat sa urce si sa coboare scarile singur. Mi-a mai trecut si mie febra musculara...
Surpriza zilei de azi a fost faptul ca Dundi si Silva au avut curajul de a-si imparti initial aceeasi saltea, iar mai apoi si acelasi covoras. Nu mai stiu cine a avut initiativa, am impresia ca Dundi dormea si Silva a avut chef sa foloseasca exact acelasi "loc de leneveala". Important este ca nu s-au marait reciproc si ca nici unul nu a renuntat, ci ca au ramas dormind amandoi unul langa altul, ca doi ingerasi.
Dundiu bea in continuare apa din castronasul Silvei, iar Silva ii curata in continuare castronasul lui Dundi de firimituri, asa ca pare sa fie o relatie simbiotica. In rest, nevazand-o, Dundi se mai urca peste Silva in prea arzatoarea lui dorinta si graba de a fi mangaiat, iar mai nou stie drumul spre bucatarie, de undes-a prins ca vine mancarea.
Singurul lucru ingrijorator este tusea si stranutatul lui, si momentele cand pare a se sufoca si respira foarte greu. Am avut in fiecare zi o astfel de siuatie, dar cam o data pe zi. Azi insa de cel putin 5-6 ori am avut aceasta problema, si se vede ca nici lui nu ii este prea confortabil. Oricum trebuie sa mergem la medic pentru vaccin, asa ca o sa vedem ce este si cu repsiratia lui ingreunata. O fi astm, vreo alergie? Corpi straini? Ciudat, dar vom afla care e problema. Sa-l facem bine pe Dundi!

Sambata, 30 aprilie. Leneveala.

 Azi am descoperit televizorul. Si nu oricare ci acela mare, care pe deasupra mai sta si aproape pe podea.
Dundi dormea pe salteluta lui, la vreun metru distanta de TV. Cand i-am dat drumul si a facut clicul specific, Dundi a sarit imediat in sus, incercand sa identifice sursa. Apoi au inceput sa se auda voci. Dundi s-a apropiat incet de televizor, lipindu-si boticul de zona cu difuzorul. Lipitul boticului de ecran nu a fost o idee chiar asa buna. Desi boticul lui nu e chiar asa de umed (ci chiar prea uscat pentru un catel sanatos, zic eu) a sarit ca ars inapoi. Eu il avertizasem, dar nu a vrut sa ma creada...  A ramas sezand pe salteluta, ascultand o vreme foarte atent si indignat, dupa care probabil s-a plictisit sau a vazut ca nu se intampla nimic spectaculos si a adormit din nou.
O alta noutate pe ziua de azi a fost ca am iesit de dimineata cu taticul la plimbare, Si chiar o plimbare mai lunga decat de obicei. Insa taticul l-a laudat - avem un catel cuminte si ascultator! Ma bucur ca a fost multumit de el, pentru ca dimineata nu era chiar foarte fericit cu "prestatia" lui de peste noapte... Dundi a fost destul de nelinistit, de pe la 2-3 noaptea a inceput sa se plimbe prin casa. Eu dupa el, cand il mai auzeam, de teama sa nu faca vreo prostie. Din fericire nu a facut, eu intr-o vreme am adormit, altii insa l-au mai auzit haladuind prin casa. Imi pare tare rau, ieri noapte a fost atat de linistit! Oricum, si-a scos parleala azi. A lenevit toata ziua pe covorasul lui, sigur si-a facut portia de somn. Lenesul nici macar nu a catadicsit sa se ridice cand il chemam!
Tot azi am facut cunostinta si cu asa numitele Denta Sticks. Teoretic ar trebui doar roase, ajuta la pastrarea sanatatii danturii. I-am oferit un bat din ala, dar nu l-a vrut. Silva, geloasa, a venit la noi si l-a vrut ea. Trebuie sa mentionez aici ca de multi ani Silvei i se tot ofera astfel de produse (mai ales ca ea are tartru) si le-a refuzat constant. Culmea! Acum cand a vazut ca i s-a oferit lui Dundi, a vrut si ea imediat! In nici doua minute jumatate din bat disparuse in burta Silvei. I l-am luat, fiind destul de mare pentru ea si am mai incercat o data si la Dundi care, culmea!, acum l-a vrut si el. I s-o fi facut pofta de la Silva. Doi ametiti :-).
Ce-am mai facut bine azi? Am incercat un loc nou pentru trebusoare care ne-a placut foarte mult.
Ce-am mai facut rau azi? Nu stim sa ne temperam cand ne bucuram. - Adesea cand intru in casa sau cand o chem pe Silva la mine vine si el alergand. Insa nevazand, el... cu boticul tot inainte. Si cu viteza, si cu 14 kg. Asa ca daca se intampla sa fie Silva cea fragila in drum, intra direct in ea. Dundi da si foarte mult din coada, si nu are o coada tocmai subtire. Asa ca in seara asta intr-un acces de bucurie, cand s-a intamplat sa fie Silva in spatele lui, i-a tras o coada peste ochi! Saraca Silva a fost putin dezorientata, apoi si-a luat codita ei intre picioare si a plecat de acolo. Nici nu-i de mirare ca se uita uneori cam urat la azilantul nostru!

Vineri, 29 aprilie. O saptamana.

Astazi s-a implinit exact o saptamana de cand l-am gasit pe Dundi pe strada, murdar si speriat. O saptamana de cand i-am dat de mancare si a ramas plangand la poarta mea. Dundi doarme acum linistit pe covoras, cand aude ceva isi ridica lenes o ureche, iar din cand in cand da din labute, de parca ar visa ca alearga. Pare atat de linistit!
Azi a invatat care e povestea cu patul. A invatat ca este ceva pe care te poti urca, deloc dificil, si care este chiar moale si comod! Pentru ca lasa atat de mult par si mai ales pentru ca patul inca este regatul Silvei, l-am rugat sa coboare, ceea ce si facut, dar cu o urma de repros pe botic. Deocamdata trebuie sa se multumeasca cu multele saltele, pernite si covorase din casa, pe care se poate intinde oricand. Inca nu a atentat la patutul Silvei, dar probabil urmeaza. Si daca azi s-a dat jos din pat, nu inseamna ca alta data nu il pot gasi din nou cocotat acolo.
Tot azi am observat ca putem fi si mai obraznici daca vrem. Am invatat ca putem sa dam cu labuta daca nu avem chef sa imbracam hamul, si am si invatat sa o intampinam pe mami ridicandu-ne in doua labute. Asa ne putem imbratisa mai bine. :-)
Azi a fost si ziua unei victorii. Greu si cu multe rugaminti Dundi a reusit sa coboare si sa urce (aproape) singur scarile. Este extrem de nesigur si speriat, trebuie intai sa pipaie sa vada unde se termina o scara, unde incepe alta, unde sa puna labuta. Dar cumva am reusit. O sa continuam antrenamentele si maine, cu laude si bunataturi. Recunosc, o fac si pentru mine. 14 kg nu sunt tocmai usoare. Inca nu mi-a trecut febra musculara...
Ziua insa nu a trecut fara incidente. Putin nu am fost atenta si nu m-am uitat pe unde merge pe strada, desi era o zona pe care credeam ca o cunoaste deja, si a si intrat in plin intr-un tablou de gaze (cred) situat la inaltimea lui. Poate ma uraste cateodata ca il trag de lesa, dar e mai bine decat sa se loveasca de lucrurile de pe strada sau sa cada de pe cate o bordura mai inalta... Trebuie sa fie tare greu sa nu vezi...
Printesa si vagabondul s-au inteles astazi mai bine. Cat timp am dat cu aspiratorul au facut o plimbare pe balcon, s-au mirosit si tolerat reciproc si au latrat impreuna la cateii de pe strada. Dundi bea din apa Silvei, iar Silva ii curata castronasul de mancare pentru ca el lasa mai mereu cateva firimituri. In rest se bucura amandoi cand vin acasa si se inghesuie la mangaieri, aproape ca dau unul peste altul si nici unul nu s-ar da in laturi.
Azi nu s-a mai vorbit despre plecarea lui. Foarte bine. Nu imi place sa aud asta. M-am obisnuit foarte mult cu prezenta lui, si desi e cu noi doar de trei zile, mi se pare ca ceva ar lipsi daca ar pleca. Plus ca plimbarile cu el sunt mult mai lungi decat cu Silva, insa si curatarea lui in zilele ploioase mult mai dificila...
Sper sa se fi obisnuit cu lesa, intr-un mod ciudata chiar imi pasa cum se simte, daca e confortabil, daca ii place la noi... Tresar cand il aud maraind in somn sau cand tuseste de parca nu ar putea respira cum trebuie, merg la el sa il mangai si sa i imbratisez, dar mai ales sa ma aigur ca totul este bine. Lenesul! In seara asta nici nu a binevoit sa se mai ridice cand am mers la el, doar s-a uitat la mine cu o figura adormita!
Mai urmeaza plimbarea de seara... romantica... prin ploaie... :-( Uraste sa ii fie spalate labutele cand ne intoarcem dupa o astfel de escapada. Ultima data a incercat disperat sa sara din cada. Va trebui in seara asta s aincercam altceva, nu vreau sa ma urasca doar pentru ca il impiedic sa imi murdareasca locuinta. Parca mi-e si mila sa il trezesc ca sa il scot afara. Doarme asa de linsitit! O sa astept sa se trezeasca singur, sa se intinda cat e de lung, sa caste... :-)
Azi am avut si prima noastra cearta... In timpul plimbarii de seara Dundi a descoperit pe jos un sandvis stricat. Desi isi mancase si a doua portie de papica pe ziua de azi, probabil ca si-a dorit foarte mult sa se infrupte si din sandvisul ala, pentru ca a uitat si de trebusoare, si de tot. Nu a mai fost chip sa ma inteleg cu el. Tragea de lesa cu toata puterea in directia mancarii si nu vroia sa ma asculte deloc. I-am explicat frumos ca nu e bun, ca e stricat (de fapt m-am gandit ca e un sandvis dupa staniol, pentru ca nu era de recunoscut ce era inauntru, in afara de melcii care il invadasera...), si ca poate primi acasa tot ce vrea. El nu si nu. L-am dus in brate ceva mai departe, pentru ca nu vroia sa ma urmeze, insa el tot inapoi vroia. Am avut rabdare cu el mai mult de jumatate de ora, cu rugaminti si explicatii, dar nu vroia sa asculte nimic. Si uitase de tot si faptul ca are ceva de facut afara, iar mie mi-era teama sa nu faca noaptea in casa. Pana la urma ne-am certat putin, l-am carata acasa, in parte tras, in parte carat in brate, si chiar a facut pe suparatul toata seara. Insa, sa recunoastem, a fost suficient de dragut sa urce scarile pe jos, macar pe scari in sus sa nu trebuiasca sa il car. I-am mai explicat acasa ca nu era bine pentru el, insa tot nu cred ca i-a trecut supararea. O sa vedem cum o sa fie maine.

Joi, 28 aprilie. Basmul continua.

Dundi este fascinat de imprimanta si ii este frica de aspirator. Acestea au fost descoperirile zilei de azi. De cate ori am avut ceva de printat si imprimanta a inceput sa faca zgomotele specifice, Dundi era imediat acolo, ascultandu-le foarte atent si interesat. In schimb... aspiratorul... alta poveste. Eu ma consider o presoana curata, nu neaparat maniacala in aceasta privinta, in schimb de cand e Dundi la noi trebuie sa aspir in fiecare zi, cu foarte multa atentie - baiatul asta lasa extrem de mult par, peste tot. Asa ca Dundi a fost nevoit sa faca cunostinta cu aspiratorul... Cum usa la balcon era deschisa, Dundi a fugit in cel mai indepartat colt posibil. Dupa o vreme a venit timid pana la usa balconului, s-a asezat, si se uita sperios si intrebator inantru.Imi pare rau Dundi, dar va trebui sa suporti asta zilnic. Sau va trebui sa caut eu un aspirator mai silentios.
Noaptea Dundi a fost mai linistit, a dormit tot timpul fara sa mai aiba chef de plimbari. Dimineata am mai motait impreuna, mangaindu-l - mi s-a parut a fi recunoscator pentru asta. Plimbarea de dimineata a decurs din nou foarte bine, si ma bucur mult pentru asta, in schimb dupa ce ne-am intors Dundi iar a vomitat... Sper ca nu o sa isi faca un obicie din asta si mai mult, sper ca nu e bolnav. Dar pentru ca a eliminat bucati din osul de ieri, am zis ca poate asta e cauza si poate nu o sa se mai repete. A primit mancare, si ziua a continuat cu motaieli si mangaieri. A si ramas cateva ore singur cu Silva si a fost foarte bine. Am avut ceva emotii, insa fiecare a dormit pe pernita lui si nu au fost incidente. Silva incepe sa il tolereze, si-a facut curaj sa treaca pe langa el, nu se mai uita chiar asa de urat la el si se inghesuie impreuna cu el la mangaieri. Poate o sa il accepte pana la urma.
Se pare ca Dundi incepe sa se obisnuiasca aici. A pus stapanire pe una dintre paturile Silvei, mai bea apa si din castronasul ei... va trebui sa vedem cum rezolvam asta. E mereu la fel de dornic de mangaieri. Cand ma asez langa el se urca cu totul pe mine, iar cand incerc sa plec nu ma lasa. Pur si simplu nu ma lasa. Spre seara a devenit chiar obraznicut. A dat si cu labuta si a facut nazuri cand i-am pus hamul. Hmmm... poate trebuie aplicata putina educatie aici...

Miercuri, 27 aprilie. Acasa.

Dundi s-a trezit cu noaptea in cap si a inceput sa planga. Am crezut ca vrea pe balcon, ii placea sa se plimbe pe balcon, observasem asta de ieri. M-am sculat si i-am deschis usa, dar nu cred ca asta vroia de fapt. Ne-am intors in dormitor, i-am asezat o perna langa pat si am adormit mangaindu-l. De cate ori ma trezeam si il mai mangaiam isi ridica imediat capul si privea intrebator spre mine.
Dimineata a venit din nou vremea lesei. A fost mai usor decat ieri, Dundi s-a comportat exemplar. A facut tot ce trebuie sa faca un catel cuminte si bineinteles ca pe scari a fost carat din nou in brate. Deja am facut febra musculara...
Apoi a trebuit sa plec pentru vreo trei ore. M-am gandit mult la el si de-abia asteptam sa ma intorc acasa, sa il vad, sa il iau in brate. Stiam deja de dimineata cum are loc o revedere, pentru ca dupa o vreme se dusese in sufragerie si adormise acolo. Cand m-am trezit si m-am dus la el, cum i-am dat Buna dimineata a si sarit in sus, a inceput sa dea tare tare dincoada si numai cat nu a fugit spre mine. M-am lasat in genunchi, la el, si numai cat nu s-a urcat cu totul pe mine, dand din coada foarte bucuros si parca rugandu-se sa fie mangaiat, cuibarindu-si boticul pe unde apuca, doar sa fie cat mai aproape.
Asa a fost si cand m-am intors acasa. Cu o mica exceptie. In mijlocul sufrageriei fusese uitat un scaun, in alta pozitie decat de obicei, asa ca in bucuria lui si nevazandu-l, a intrat in plin in el. Dragul de Dundi... Dar cata mangaiala si cata joaca apoi!
Apoi au urmat problemele cu Silva. O labuta umflata, i-a curs sange din nas, toata dupa masa petrecuta la veterinar... Oare e din cauza stresului? Oare e suparata ca e Dundi la noi? Silva e o scumpa, dar de la ea te poti astepta oricand la reactii de genul asta. In final a primit medicamente si verdictul a fost ca nu este obligatoriu sa fie din cauza lui Dundi... Dar oare o sa vrea "taticul" sa il mai tolereze pe Dundi atata vreme cat exista si cel mai mic pericol ca Silva sa sufere? Bineinteles ca s-a vorbit despre gasirea unui stapan pentru el...
Am fost foarte trista toata ziua. Nu as vrea ca Dundi sa plece. Mi-e prea drag.
Acasa... nebunia revederii, ca de obicei. Mutasem scaunul, asa ca nu au mai existat incidente. Am tratat-o si pe Silva, m-am jucat si cu ea, am rugat-o frumos sa il accepte pe Dundi, i-am explicat cat este de important pentru mine. A facut pe suparata toata ziua, insa pe seara incepuse sa il miroasa putin... sa vada cine e...
Plimbarea de dupa masa a fost dificila. Era frumos la soare, asa ca am lungit-o, intrand si pe teritoriul unor maidanezi. Daca pe Silva o suportau, nu la fel au stat lucrurile si cu Dundi. Unul a inceput sa il latre destul de agresiv, aproape  ca a si dat sa muste. Dundi a dat sa muste inapoi, dar imediat a batut in retragere. S-a lipit literalmente de roata unei masini si tremura de frica, de abia am reusit sa il dezlipesc de acolo ca sa il iau in brate. Offf...
Insa acasa a descoperit un os uitat de Silva (pentru ea nu mai era bun) si s-a asezat pe devorat. Pentru el era suficient de interesant. Nu s-a lasat pana nu l-a terminat. Era atat de scump cu osul lui intre labute, muncind la el!
Abia dupa ce osul a fost gata a urmat partida de mangaieli si dragalasenii. Balconul nu a mai fost azi atat de interesant, in schimb ne-am gasit locul preferat. Exact in usa dintre camere, ca sa nu poata trece nimeni dintr-o parte in alta fara stirea lui... :-)
Seara. De ce plange Dundi? I-o fi foame? Exact! Dupa ce a mai primit o portie de mancarica a fost totul bine. Si iar au urmat mangaielile si imbratisarile. E un lipicios!
Plimbarea de seara - iar fara probleme. Nu imi vine sa cred cat de repede a invatat sa umble in lesa si sa nu faca in casa! Inca e tare sperios, si cum nu vede, se loveste cu nasucul de toate lucrurile de pe strada, daca nu sunt atenta si nu il feresc la timp. Cateodata ma pufneste rasul, insa imi pare tare rau de el. O sa mergem in curand la oftalmologie la control, sa vedem daca se pote face ceva.
Si s-a facut tarziu. Noapte buna, draga Dundi!