Joi, 28 aprilie. Basmul continua.

Dundi este fascinat de imprimanta si ii este frica de aspirator. Acestea au fost descoperirile zilei de azi. De cate ori am avut ceva de printat si imprimanta a inceput sa faca zgomotele specifice, Dundi era imediat acolo, ascultandu-le foarte atent si interesat. In schimb... aspiratorul... alta poveste. Eu ma consider o presoana curata, nu neaparat maniacala in aceasta privinta, in schimb de cand e Dundi la noi trebuie sa aspir in fiecare zi, cu foarte multa atentie - baiatul asta lasa extrem de mult par, peste tot. Asa ca Dundi a fost nevoit sa faca cunostinta cu aspiratorul... Cum usa la balcon era deschisa, Dundi a fugit in cel mai indepartat colt posibil. Dupa o vreme a venit timid pana la usa balconului, s-a asezat, si se uita sperios si intrebator inantru.Imi pare rau Dundi, dar va trebui sa suporti asta zilnic. Sau va trebui sa caut eu un aspirator mai silentios.
Noaptea Dundi a fost mai linistit, a dormit tot timpul fara sa mai aiba chef de plimbari. Dimineata am mai motait impreuna, mangaindu-l - mi s-a parut a fi recunoscator pentru asta. Plimbarea de dimineata a decurs din nou foarte bine, si ma bucur mult pentru asta, in schimb dupa ce ne-am intors Dundi iar a vomitat... Sper ca nu o sa isi faca un obicie din asta si mai mult, sper ca nu e bolnav. Dar pentru ca a eliminat bucati din osul de ieri, am zis ca poate asta e cauza si poate nu o sa se mai repete. A primit mancare, si ziua a continuat cu motaieli si mangaieri. A si ramas cateva ore singur cu Silva si a fost foarte bine. Am avut ceva emotii, insa fiecare a dormit pe pernita lui si nu au fost incidente. Silva incepe sa il tolereze, si-a facut curaj sa treaca pe langa el, nu se mai uita chiar asa de urat la el si se inghesuie impreuna cu el la mangaieri. Poate o sa il accepte pana la urma.
Se pare ca Dundi incepe sa se obisnuiasca aici. A pus stapanire pe una dintre paturile Silvei, mai bea apa si din castronasul ei... va trebui sa vedem cum rezolvam asta. E mereu la fel de dornic de mangaieri. Cand ma asez langa el se urca cu totul pe mine, iar cand incerc sa plec nu ma lasa. Pur si simplu nu ma lasa. Spre seara a devenit chiar obraznicut. A dat si cu labuta si a facut nazuri cand i-am pus hamul. Hmmm... poate trebuie aplicata putina educatie aici...