Cine este Dundi?

Dundi este un personaj al unei carti pe care am citit-o in copilarie. Cartea se numea "De ce plange mama", si era scrisa de un anume Ion D. Sarbu, de care nu mai auzisem pana atunci. Dar asta era mai putin important. Cert este ca povestea mi-a placut foarte mult si am citit-o de nenumarate ori. Nu mai pot sa spun cu certitudine ce m-a atras cel mai mult la ea. Pe scurt, este vorba despre doi copii ai caror parinti trec printr-o serie de certuri, sfarsind prin a se desparti. Mama pleaca sa locuiasca intr-o alta localitate, iar copiii raman cu tatal lor. Lucrurile nu merg chiar foarte bine, tata nu se pricepe sa ii ingrijeasca la fel ca mama, iar snitelele sunt reci. Astfel copiii se hotarasc sa porneasca sa o caute. Este o aventura unde intalnesc multi oameni binevoitori si dornici sa ii ajute, au sansa sa calce pe urmele lui Sadoveanu si sa innopteze chiar in patul lui, iar in toata aceasta aventura sunt insotiti de Dundi. Catelul Dundi. Bland si credincios, Dundi este cu ei peste tot. Nu se poate spune despre el ca ar fi un erou, cum este de exemplu magarul Andrei - care cunostea drumul inapoi spre casa si care ii ajuta si el pe copii in felul lui - desi ii este dedicat un capitol. In "Dundi e totusi viteaz" catelul reuseste sa alunge un sarpe care le iesise copiilor in cale, fiind mai tarziu generos rasplatit pentru vitejia lui. Aventura copiilor se termina cu bine, la fel si relatia dintre parinti, care se impaca, "si au trait toti fericiti pana la adanci batraneti", impreuna cu Dundi.
Nu m-am mai gandit de mult timp la aceasta carte, desi acum vreo 6 ani, cu ocazia unei vizite la Petrosani, am avut norocul sa trec prin cateva dintre localitatile mentionate in carte. Am simtit o vie emotie, si mi-am promis ca o sa le mai vad si pe restul. Nici nu imi mai amintesc acum care erau restul, nu imi amintesc nici macar cum se numeau personajele, imi amintesc doar in mare povestea, snitelele reci, "salcamul care era plin de tepi, dar era salcamul nostru" si mi-l amintesc pe Dundi. Catelul Dundi.