Duminica, 24 aprilie. Revederea.

Duminica a fost o zi superba. Afara era soare si cald. Eu eram in casa. Eram singura si ma simteam singura. M-am gandit la Dundi. M-am gandit ca nu este prea vesel sa trebuiasca sa stai intr-o cusca, intr-o camera in care mai sunt si alti caini in custi, cand ai putea sa stai in curte la soare...
Asa ca am mers la el in vizita, la Ortovet, cu gandul sa il scot putin in curte, la soare, sa se bucure si el de ziua aceea minunata. M-am bucurat tare mult sa vad ca e ingrijit bine si ca arata mai bine decat in urma cu doua zile. Lumea de acolo il indragise...cum sa nu il indragesti de altfel? Am stat vreo ora si jumatate inpreuna la soare. Ne-am cunoscut mai bine, l-am mangaiat, l-am periat. Era inca dezorientat, trist, dar nu mai parea chiar asa de speriat.
Nu stiu daca vizita aceea i-a facut lui mai mult bine sau mie... Cert este ca eu m-am simtit... da, pot sa spun fericita... Nu stiu chiar sigur ce inseamna sa fii fericit, ca nu am mai avut de multa vreme un astfel de sentiment, dar cred ca asta am simtit eu atunci, in prezenta lui. M-am tot gandit cum a ajuns la mine la poarta, cum de nu a vazut nimeni cum a ajuns acolo sau cine l-a adus, pur si simplu a aparut din senin la mine la poarta... Poate m-a asteptat, cine stie? Poate a simtit ca acolo o sa il ajute cineva...De multe ori m-am gandit ce s-ar fi putut intampla cu el... Poate nu gasea de mancare, il alungau cainii din zona, il calca o masina... Mai bine nu ma mai gandesc...
Am plecat dupa o vreme, si ajunsa acasa am batut aproape la fiecare poarta de pe strazile apropiate, cu poza lui, intreband daca nu il cunoaste cineva, daca nu l-a mai vazut cineva, daca nu au auzit de cineva spunand ca a pierdut un caine. Nici o urma de stapan. Insa parerea aproape unanima a fost ca nu s-a pierdut, ci ca a fost abandonat intntionat, suficint de departe de casa incat sa nu mai poate ajunge. Si nu, nimeni nu mai avea nevoie de inca un caine, nimeni nu vroia sa se lege la cap cu un caine, mai ales un caine aproape orb...
Ar fi trebuit sa ii gasesc o casuta temporara lui Dundi, in doua zile era externat... Am postat cateva anunturi fara prea mare tragere de inima, si nu pe toate site-urile unde am fost sfatuita. Imi doream sa nu il mai dau, sa ramana la mine...